Povestea Martisorului

                                        images[1]

 

Demult, tare demult, intre dealurile impadurite, pe cursul unui rau era un sat, cu oameni gospodari, un sat a carui frumusete ii uimea pe calatorii care treceau pe acolo.

Satenii cresteau animale si cultivau pamantul din apropierea gospodariilor.

Casele lor erau frumos impodobite, curtile ingrijite si nepus de frumos era portul lor popular.

Dupa o saptamana de truda, duminica era sarbatorita asa cum se cuvine, cu rugaciunea de la bisericuta din lemn, urmata de mult asteptata hora.

Aici oamenii veneau imbracati cu hainele lor cele mai frumoase si incepea cantecul si dansul. Inimile lor erau pline de bucurie.

De sus, Soarele admira de multa vreme frumusetea horelor, iar intr-o duminica insorita de la sfarsitul primaverii, a coborat de pe cer sub chipul unui tanar farte aratos si s-a prins in hora.

Satenilor nu le venea sa creada ca pot sa traiasca o bucurie atat e mare.

Dar scurta a fost fericirea satenilor pentru ca pe frumosul tanar l-a vazut un zmeu, care infuriat la culme de cat de chips putea sa fie acesta, l-a rapit si l-a inchis in palatal sau intunecat. Continue reading